Subsemnatul
........, P.(u) în evidenţa Ministerului Apărării Naţionale din România,
ultimul grad în activitate – lt.colonel, livret militar cu seria F, nr.
44444, CNP 112334455667X, vă semnalez prin acest memoriu, ca o datorie
de conştiinţă, anumite probleme despre care am certitudinea că nu v-au
fost aduse la cunoştinţă în momentul în care aţi decis să promulgaţi
desfiinţarea pensiilor militare în România.
Problema de fond este aceea că abrogarea legii pensiilor militare afectează în mod direct siguranţa naţională a României şi în mod implicit şi interesul naţional. Dacă tematica nu a fost importantă pentru decidenţii politici la momentul respectiv, fiind abordată strict doctrinar, consecinţele abrogării legii pensiilor militare asupra siguranţei naţionale nu pot fi negate, nu pot fi ignorate şi nu poate fi declinată nici responsabilitatea decidenţilor politici pentru superficialitatea lor.
Menţionez despre mine: fost ofiţer de comandă şi stat major pe tot parcursul carierei (vânători de munte, cercetare prin paraşutare şi poliţie militară), prin urmare nu am făcut niciodată parte din trupele auxiliare (finanţe, logistică, justiţie, resurse umane, informaţii), ci întotdeauna din trupele combatante şi care sunt cele mai afectate de desfiinţarea pensiilor militare, indiferent că sunt active sau în rezervă.
Este importantă referirea la trupele auxiliare, întrucât eu am impresia că dvs. aţi fost consiliat exact de reprezentanţi ai acestui spectru al trupelor auxiliare (din care a făcut parte şi actualul ministru al apărării Gabriel Oprea) care în fapt sunt simpli civili îmbrăcaţi în uniforme militare şi care din perspectiva dumnealor de pseudo-militari, nu au înţeles şi nu vor înţelege niciodată ce înseamnă trupe combatante şi eficienţa unei armate integrate în NATO.
În măsura în care este relevant pentru dvs.: am fost ofiţer în armata comunistă doar 15 luni – deci nu am cum să fiu influenţat de mentalităţile acelor vremuri, am fost instruit în afară de România, şi în Germania şi în Austria alături de trupe speciale ale acestor state, am participat la o misiune de luptă în Iraq în anul 2003, la o misiune de luptă în Afganistan în anul 2006, iar legat strict de problematica necesităţii existenţei în armatele moderne a pensiilor militare – am beneficiat şi de consiliere (curs management carieră) din parte trupelor americane, suficient cât să înţeleg de ce armatele statele NATO beneficiază de pensii militare. (În memoriu fac abstracţie de faptul că mi s-a desfiinţat dreptul la pensie militară, mi s-a stabilit şi un alt tip de pensie diminuat ca şi cuantum cu 41 % fiind obligat să plătesc şi restanţe statului în valoare de 14 680 lei ca şi cum aş fi săvârşit o infracţiune).
Domnule Preşedinte, din analiza mea, a altor militari în rezervă, dar şi activi (cu cei din ultima categorie am bunul obicei de întreţine relaţii de prietenie), reiese cu claritate o concluzie: impactul major cauzat de abrogarea legii pensiilor militare este acela că Armata României va avea militari cu vârste de 60 de ani în trupele combatante, inclusiv în teatrele de operaţii, deci structuri operaţionale ineficiente în caz de conflict armat, din cauza vârstei. Dacă un militar din trupele auxiliare (finanţe, logistică, justiţie, resurse umane, informaţii) poate fi eficient chiar şi la vârsta de 85 de ani, un militar din trupele operaţionale trebuie înlocuit obligatoriu după vârsta de 40-45-50 de ani (în funcţie de sarcinile efective), întrucât este de la sine înţeles că un conflict armat nu poate fi susţinut cu luptători în vârsta – situaţie în care acum se află Forţele Armate Române. Eu sunt sigur că nici dvs. nu puteţi acorda credibilitate unei armate cu militari combatanţi cu vârste de 60 de ani şi nici un stat NATO nu are o asemenea o asemenea configuratiei a armatei, cu excepţia României acum.
Domnule Preşedinte, dvs. sunteţi un om tehnic de aceea vă prezint câteva informaţii şi o argumentaţie în mod explicit şi succint pentru a înţelege exact ce s-a întâmplat.
Înainte de aderarea României la NATO, armata română a fost guvernată de ineficienţă cauzată de perpetuarea unor principii şi structuri ale vechii armate comuniste. Prin urmare, odată cu declanşarea procedurilor de aderare la NATO s-a trecut la reorganizarea, restructurarea, modernizarea şi eficientizarea armatei române – procese paralele, dar cu scopuri şi finalităţi diferite. Eu nu mă refer nici la reorganizare, nici la restructurare, ci doar la conceptul de modernizare şi eficientizare a armatei care ar trebui să guverneze Armata României şi astăzi. Legat de acest ultim concept, odată cu aderarea la NATO, au fost implementate 4 reguli noi legate strict de eficientizarea carierei militare şi implicit a performanţei în actul de comandă şi execuţie în desfăşurarea acţiunilor militare, menite să fie funcţionale inclusiv astăzi şi cât timp România va fi membră a NATO:
1) Piramidă ierhică a gradelor cu baza în jos, astfel încât mereu cei cu grade superioare să fie numeric mai puţini decât cei cu grade inferioare. Raportul stabilit a fost de circa 1/3 pentru ofiţeri şi 1/2 pentru subofiţeri (funcţional şi astăzi) şi a avut drept scop să elimine situaţia din armata comunistă în care (într-o exprimare oarecum exagerată menită să reliefeze un contrast) generalii erau mai mulţi decât caporalii sau coloneii decât locotenenţii. Cu alte cuvinte s-a ajuns la o situaţie de normalitate din punct de vedere al ierarhiei, situaţia de principiu (există fluctuaţii de raport numeric, dar principiul este corect) la ofiţeri fiind astfel: la 1 general – 3 colonei – 9 lt. colonei – 27 maiori – 81 căpitani – 243 de slt./lt. La subofiţeri s-a procedat în mod similar. De reţinut: cu cât gradul este mai mic, cu atât acel ofiţer/subofiţer are atribuţii mai apropiate de desfăşurarea efectivă a acţiunilor pe câmpul de luptă (teatrul de operaţii) în cadrul unor structuri combatante, fenomen normal şi logic.
2) Eliminarea „salturilor în carieră” specifice armatei comuniste, cu aspectele derivate ale acesteia – corupţia şi „nepotismul”. Militarii, în afară de grade deţin şi funcţii ierarhizate după acelaşi criteriu al gradelort. Odată cu aderarea la NATO au fost eradicate situaţiile prin care (de exemplu) un locotenent putea ocupa o funcţie de colonel sau general, fiind evident că nu avea nicio experienţă şi a fost introdus un principiu de normalitate: gradul să fie echivalent cu funcţia gradului.
3) Pentru a fi evitată situaţia în care ofiţerii şi subofiţerii din structurile combatante (majoritari în armată) să depăşească o vârstă de ineficienţă în unităţi de luptă, în L. nr. 80/1995 (Statutul Cadrelor Militare) s-au introdus 2 articole (92 şi 93) care limitau stagiul într-un grad, astfel încât cei cu grade inferioare direct implicaţi în acţiuni combatante să fie înlocuiţi permanent la atingerea vârstei de ineficienţă pentru a mai desfăşura direct acţiuni de luptă, la grade superioare care presupun neimplicare directă în acţiuni militare. Acest mecanism a fost realizat de Legea nr. 80/1995 (Statutul Cadrelor Militare) care a impus limitări de vârstă în grad până la care militarii de carieră puteau fi menţinuţi în activitate, astfel:
Pentru ofiţeri, art. 92:
a) pentru sublocotenent şi aspirant: 35 ani;
b) pentru locotenent: 38 ani;
c) pentru căpitan: 42 ani;
d) pentru maior şi locotenent-comandor: 47 ani;
e) pentru locotenent-colonel şi căpitan-comandor: 53 ani;
f) pentru colonel şi comandor: 55 ani;
g) pentru general de brigadă – cu o stea, general de flotilă aeriană – cu o stea şi contraamiral de flotilă – cu o stea: 56 ani;
h) pentru general maior – cu două stele, contraamiral – cu două stele: 57 ani;
i) pentru general locotenent – cu trei stele, viceamiral – cu trei stele: 58 ani;
j) pentru general – cu patru stele, amiral – cu patru stele: 59 ani;
Pentru subofiţeri/maiştri militari, art. 93:
a) pentru maistru militar clasa a V-a şi sergent: 37
b) pentru maistru militar clasa a IV-a şi sergent major: 38
c) pentru maistru militar clasa a III-a şi plutonier: 42
d) pentru maistru militar clasa a II-a şi plutonier-major: 47
e) pentru maistru militar clasa I şi plutonier adjutant: 53
f) pentru maistru militar principal şi plutonier adjutant principal: 55
Vă rog, să reţineţi: structura operaţională de bază a trupelor combatante este batalionul (similare) unde gradul maxim (şi în acelaşi timp – funcţia maximă) existent pentru un ofiţer este de locotenent-colonel şi este deţinut de comandantul de batalion, care devine astfel şi cel mai vârstnic ofiţer din structură. Este normală această limitare a vârstei într-un anume grad întrucât nu poate exista sublocotenent comandant de pluton infanterie sau căpitan comandant de companie vânători de munte sau lt.colonel comandant de batalion de paraşutisti cu vârste de 58-60 de ani, care să fie şi eficienţi în teatrele de operaţii, prin urmare aceşti oameni trebuie înlocuiţi permanent la atingerea vârstei de uzură în structuri combatante (standard NATO) de militari mereu (mai) tineri. Acest lucru se poate întâmplă doar prin transferul celor din prima categorie pe funcţii care nu mai presupun implicare directă în acţiuni militare. Problema în acest caz este însă condiţionată de piramida gradelor expusă la la pct. 1) şi de unde rezultă că din 81 de căpitani nu pot fi avansaţi decât 27 la gradul următor de maior, şi din 243 de slt./lt. nu pot fi avansaţi decât 81 la gradul de căpitan. În orice situaţie, din cei 243 de slt./lt. de la baza piramidei, doar 3 pot deveni colonei şi obţine astfel o vechime completă Apare astfel situaţia de blocaj: ce se întâmplă cu ceilalţi?
4) Pentru a pune în aplicare primele 2 puncte legate de eficientizare există doar 2 soluţii practice:
- la atingerea limitei de vârstă în grad, 2 din 3 militari să fie daţi efectiv afară fără nici un drept. Soluţia este neviabilă, întrucât nimeni nu s-ar angaja într-un sistem în care ştie că la 40-45-50 de ani rămâne fără loc de muncă şi fără nici un drept;
- soluţia NATO: acei oameni care indiferent ce ar face, nu au funcţii corespunzătoare pentru a fi avansaţi la noile grade, să aibă opţiunea de a se pensiona anticipat, cu drept de pensie militară în funcţie de gradul maxim la care a reuşit fiecare să ajungă, după 15, 20 sau 25 ani de serviciu militar, în funcţie de fiecare stat. Aplicarea principiului contribuţiei în astfel de cazuri are un carcater discriminatoriu întrucât acelor militari nu li s-a permis să ajungă la o vechime şi o contribuţie completă din cauza restricţiilor sistemului. Pe de altă parte, acei militari nu devin simpli pensionari, ci completează rezerva operativă a armatei, toate armatele având o componentă activă şi una de rezervă – prin urmare acei militari nu pot fi declaraţi pensionari unitari, întrucât au obligaţii militare în plus faţă de ceilalţi cetăţeni. De aceea statele NATO au legi ale pensiilor militare.
În acest context, a aplicării principiilor de eficienţă stipulate în art. 92 şi 93 din L. nr. 80/1995 (Statutul Cadrelor Militare) a apărut Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, lege concepută după legi similare funcţionale în celelalte state membre ale NATO, iar scopul principal al acestei legi nu a fost acela de oferi privilegii pentru personalul restructurat aşa cum aţi fost informat şi s-a acreditat ideea în mass media, ci a avut ca scop esenţial întinerirea permanentă a armatei, prin înlocuirea militarilor din trupele combatante la atingerea vârstei de uzură maximă în structurile operaţionale.
Domnule Preşedinte, eu vă informez că abrogarea legii pensiilor militare pentru Armata României s-a realizat prin încălcarea principiului de eficienţă al NATO menţionat de mine la pct. 2). Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat a fost abrogată, iar militarii au fost incluşi în lege unitară de pensionare, însă pentru a se putea realiza acest lucru, au fost abrogate şi art. 92 şi 93 din L. nr. 80/1995 (Statutul Cadrelor Militare), astfel încât toţi ofiţerii şi subofiţerii, combatanţi sau auxiliari, se vor pensiona la vârsta de 60 de ani. În acest moment, la fel ca în vechea armată comunistă, din nou nu mai există limite de vârstă în grad în L. nr. 80/1995 (Statutul Cadrelor Militare), prin urmare Armata României va avea subofiţeri şi ofiţeri combatanţi cu vârste de 59-60 de ani, ceea ce este absurd, aceasta nu mai este armată, ci un fel de azil de vârstnici îmbrăcaţi în uniforme militare. Piramida gradelor expusă la pct. nr.1) a rămas identică cu cea stabilită de NATO, dar pentru a se justifica strict doctrinar şi contabil abrogarea legii pensiilor militare, s-au eliminat şi limitele de vârstă în grad prevăzute la art. 92 şi 93 din L. nr. 80/1995 (Statutul Cadrelor Militare), astfel încât ca şi în vechea armata comunistă, orice ofiţer şi subofiţer poate atinge vârsta completă de pensionare (după noua legislaţie/L. nr. 263 din 2010, aceasta este de 60 de ani, atinsă în mod gradual). Însă, cum piramida gradelor expusa la pct. 1) este strictă, neexistând posibilităţi de avansare pe o funcţie mai depărtată de cerinţele dure ale câmpului de luptă, iar NATO nu permite revenirea la starea de fapt a ierarhiei ineficiente de dinainte de aderare, acest fapt înseamnă că ofiţerii şi subofiţerii din structurile de luptă “îngheaţă” pe funcţiile pe care sunt acum, fenomen care conduce la “îmbătrânirea” zi de zi a armatei române combatante şi prin urmare aducerea acesteia din nou în stare de ineficienţă. Am afirmat că prin abrogarea legislaţiei de pensionare pentru militari, dvs. aţi fost consiliat probabil de persoane care nu cunosc cariera militară şi nici principiile de eficienţă ale NATO sau de către personal auxiliar (necombatant) din structurile active ale armatei. Într-adevăr, din perspectiva unei consilieri ignorante şi superficiale, nu pot exista diferenţe de uzură între a fi ofiţer auxiliar (finanţe, jurist, logistică, resurse umane, informaţii) la vârsta de 60 de ani sau ofiţer combatant având aceeaşi vârstă de 60 de ani, însă această abordare nu poate avea o altă finalitate decât existenţa unei armate aduse în stadiul de ineficienţă operaţională.
Domnule Preşedinte, considerentul meu este că dvs. aţi fost indus în eroare când aţi făcut referire la faptul că restructurarea armatei ar fi fost cauza pensionărilor anticipate, este complet neadevărat, restructurarea armatei cu disponibilizările aferente este una şi are legătură doar cu reorganizarea armatei pentru aderarea la NATO, iar pensionarea anticipată pusă în aplicare de Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat a avut ca scop doar eficientizarea armatei prin întinerirea permanentă a structurilor sale cât timp aceasta armata va fi în NATO, principiu care ar trebui să funcţioneze şi astăzi şi peste 50 de ani. Restructurarea armatei nu are nicio legătură cu Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, restructurarea a fost reglementată în realitate, de O.G. nr. 7/1998 (aprobată prin L. nr. 37/2001) şi în baza căreia au fost disponibilizaţi militari, iar aici au apărut 2 situaţii distincte: şi cu drept la pensie militară dacă oamenii respectivi îndeplineau şi această condiţie, dar au fost disponibilizaţi şi oameni fără drept de pensie. Prin urmare, dreptul la pensie militară nu are nicio legătură cu restructurările, ci doar cu eficientizarea armatei prin întinerirea permanentă a structurilor combatante.
Domnule Preşedinte, eu vă mai informez şi despre alte consecinţe ale abrogării legii pensiilor militare. Armata României, ca orice altă armată, are 2 componente: una activă cu 75 000 de militari, dar şi una de rezervă cu 45 000 de militari – din care cca. 20 000 de ofiţeri şi subofiţeri (estimare proprie), ultima componentă putând fi mobilizată oricând în situaţii de necesitate, prin urmare Armata României este un întreg, rezerviştii ei nu sunt simpli pensionari unitari, ci au obligaţii militare. De asemenea, v-aş ruga să reţineţi că nu oricine este pensionar militar face parte din rezerva operativă a armatei, întrucât în baza L. nr. 53/2011 „Limitele de varsta in grad pana la care cadrele militare in rezerva pot fi mentinute in evidenta sunt de 55 de ani pentru clasa I, 60 de ani pentru clasa a II-a si 63 de ani pentru clasa a III-a.” Prin urmare, în rezerva operativă a Armatei României nu sunt decât ofiţeri şi subofiţeri rezervişti cu vârsta sub 63 de ani, iar în urma departăjării pe clase de vârstă este evident că în practică, primii şi de regulă şi exclusiv mobilizaţi, sunt doar cei din clasa I, deci sub 55 de ani, care sunt exact pensionaţii anticipat în baza Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat. Nu în ultimă instanţă, sunt sigur că aţi observat că întrucât după noua legislaţie (L. nr. 263/2010), militarii se vor pensiona la vârsta de 60 de ani, în viitor dispar practic clasele I şi II de rezervă (cele formate din rezervişti cu vârste sub 60 de ani), la completare nemaiexistând decât rezervişti clasa a III-a cu vârste între 60 şi 63 de ani, ceea ce este nu numai lipsă de realism, dar nu poate fi asigurat nici necesarul numeric de completare a trupelor din rezerva operativă. V-aş ruga să mai reţineţi: în urma revizuirii, aproape tuturor ofiţerilor din rezerva de mobilizare ni s-a diminuat cuantumul pensiilor militare şi avem de plătit statului şi sume cuprinse între 5000 – 20 000 lei, noi suntem cei 10% cu cuantum scazut, dar tot noi suntem şi ofiţerii de comandă şi de stat major din rezerva operativă a armatei. Este evident că niciodată o componentă de rezervă a unei armate nu poate funcţiona cu ofiţeri rezervişti demoralizaţi, prin urmare se poate trage concluzia că în acest moment, structurile de rezervă au o comandă nefuncţională, ceea ce înseamnă o afectare a siguranţei naţionale a României.
În data de 23 ianuarie 2011, dvs. aţi declarat că “militarii de carieră vor avea creştere de pensie iar cei care au plecat mai devreme au avut şi multe alte posibilităţi în viaţă, inclusiv să meargă la televizor. Şi dacă vor avea câte o uşoară scădere de pensie, asta-i viaţa! În democraţie, cel mai important este să iei o măsură în avantajul majorităţii. Iar în momentul de faţă, prin recalcularea pensiilor, majoritatea militarilor trecuţi în rezervă câştigă la pensie”. De fapt, dvs. aţi trecut cu uşurinţă peste un amănunt: nu toţi pensionarii militari sunt şi militari în rezervă (militari în rezervă fiind de fapt doar cei cu atribuţii la mobilizare, ceilalţi au titulatura “în retragere”), cei din rezerva operativă fiind exact cei pe care îi “blamaţi” dvs., respectiv, militarii pensionaţi anticipat şi cărora le-au fost diminuate şi pensiile la revizuire. În urma revizuirii pensiilor militare şi a schimbării legislaţiei de pensionare, a câştigat într-adevăr, o mare majoritate de pensionari militari ai generaţiilor comuniste (inclusiv toţi secretarii P.C.R. ai celor 5 unităţi în care am lucrat), pensionari neafectaţi de noua carieră, şi ceea ce este mai important – acei foşti militari nici măcar nu mai fac parte, datorită vârstei, din rezerva operativă şi nu mai sunt incluşi astfel, în sistemul de siguranţă naţională. Nu contează amănuntele, este foarte bine că au câştigat, însă reversul medaliei este acela că au pierdut un drept exact militarii în activitate şi militarii din rezerva operativă, aceste 2 categorii fiind elemente ale sistemului de siguranţă naţională. Domnule Preşedinte, eu vă readuc aminte că în situaţii de conflict armat nu mai funcţionează principiul democraţiei, în sensul că un conflict se desfăşoară cu mobilizarea minorităţii rezerviştilor şi care am pierdut şi la cuantumul pensiei, nu cu mobilizarea majorităţii care, în fapt, nu mai are nici un tip de obligaţie militară. Aţi afirmat la un moment dat că dacă o anumită perioadă a istoriei s-ar repeta, aţi trece Prutul şi dvs. precum mareşalul Antonescu. Cu cine domnule Preşedinte, cu o armată activă operaţională adusă la vârsta de ineficienţă şi cu o rezervă operativă cu pensiile tăiate, chiar credeţi că funcţionează?
Domnule Preşedinte, în urma celor relatate de mine, eu sunt convins că aveţi suficient fler cât să realizaţi că înapoia unei astfel de situaţii care a determinat desfiinţarea pensiilor militare, au existat cu totul alte motive decât cele expuse în acel lobby intens pentru principiul contributivităţii. Vă explic ce s-a întâmplat: nu este vorba de niciun principiu al contributivităţii ca argument pentru desfiinţarea pensiilor militare, în realitate, oameni de culise ai fostului regim comunist (tot din trupele auxiliare cărora li s-au alăturat şi foştii secretari PCR şi UTC), au premeditat cum pot să îşi mărească propriile pensii şi atât. Cu un lobby intens centrat în mod fals pe principiul contribuţiei şi cu un sprijin politic adecvat, acei oameni menţionaţi de mine şi-au atins propriul interes meschin de ordin financiar, cu preţul desfiinţării Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat şi a consecinţelor menţionate de mine asupra eficienţei armatei. Bineînţeles că acei indivizi nu ar fi reuşit niciodată această manevră de culise fără a se ascunde în marea masă a pensionarilor militari, de aceea a fost necesară emiterea unei noi legislaţii care să se aplice în mod unitar la toţi. Astfel, în urma abrogării Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat şi după procesul de revizuire, a crescut cuantumul pensiilor pentru 90% dintre pensionarii militari, însă scopul real a fost acela de a-şi mări pensiile doar cei din categoriile menţionate care au iniţiat tot acest proces. Analiza legislaţiei de revizuire (O.U.G. nr. 1/2011) scoate la iveală cu uşurinţă faptul că invocatul principiu al contributivităţii a fost un argument fals pentru schimbarea legislaţiei, întrucât acesta nu se mai regăseşte în procesul de revizuire. Astfel, la stabilirea noului cuantum este aplicat un algoritm pentru absolut toţi pensionarii militari ca şi cum toţi ar fi fost pensionaţi anticipat, inclusiv pentru cei din armata comunistă, baza de calcul pentru o vechime completă fiind de numai 20 de ani, vechimea completă reală adusă iniţial în argumentaţie fiind însă de 30 de ani – practic nu există niciun principiu al contributivităţii la revizuire. În acest mod, cei cu vechime completă şi-au însuşit criteriile de pensionare ale celor mult “blamaţi” ca având vechime incompletă şi astfel au crescut pensiile a 90% dintre foştii militari (ceea ce a determinat mărirea efortului bugetar cu 30% pentru fondul alocat pensiilor militarilor, deşi iniţial s-a acreditat ideea că ar fi o reducere), iar în urma diverselor combinaţii contabile au pierdut la cuantum 10% dintre pensionarii militari, adică exact cei din armata modernă a României pensionaţi în baza unei legi standard NATO – Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat şi care mai fac parte şi din rezerva operativă a armatei.
Domnule Preşedinte, în baza OUG nr. 1/2011 – în aceste zile eu şi toţi ofiţerii din rezerva operativă a României urmează să primim noi decizii de pensii astfel încât de la 1 ianuarie 2012 vom avea un cuantum diminuat din cauza faptului că nu am făcut parte integral din armata comunistă pentru a avea o vechime completă şi mai avem şi de returnat statului diverse sume de bani din ceea ce este deja diminuat (nu am primit decizii, dar cunoaştem datele – sunt afişate public pe site-ul M.Ap.N.). Eu aş dori să vă mai informez ceva: dintre toţi ofiţerii rezervei operative, la revizuire, cele mai abrupte pierderi le suportăm exact cei din elita Armatei României şi a oricărei armate. Nu doresc să epatez, însă această elită este definită strict prin încadrarea militarilor în cauză în grupa de muncă cu cel mai mare risc profesional denumită ALTE CONDIŢII: piloţi, cercetaşi prin paraşutare (eu sunt în această situaţie), alpinişti militari (eu sunt şi în această situaţie), paraşutişti, marina de luptă, scafandreria de luptă, pirotehnişti, luptători în teatrele de operaţii (eu sunt şi în această situaţie). Nu doresc nici să vă plictisesc cu amănunte, ci doar să vă semnalez cu câtă uşurinţă este batjocorită elita armatei de către trupele auxiliare, cu sprijinul politicienilor. Sunt 3 grupe de muncă pentru militari şi care presupun adăugarea la vechimea efectivă a 3 luni vechime suplimentară (grupa denumită CONDIŢII DEOSEBITE), 6 luni vechime suplimentară (grupa denumită CONDIŢII SPECIALE) sau 12 luni vechime suplimentară (grupa denumită ALTE CONDIŢII – din această grupă fac parte eu şi cei menţionaţi de mine) la fiecare an lucrat, în funcţiile de condiţiile de muncă ale fiecăruia. În mod evident că matematic acest lucru înseamnă o majorare de pensie cu 25%, 50% şi 100% în funcţiile de grupa de muncă a fiecăruia. Domnule Preşedinte, matematica funcţionează mai puţin la noi, cei din grupa cu cel mai mare risc denumită ALTE CONDIŢII, în sensul că la revizuire, printr-un artificiu simplu [în OUG nr. 1/2011, în anexa 3, art. 3.3.(c) este anulat de art. 14 (c)], legiuitorii au stabilit: 3 luni = majorare 25%, 6 luni = majorare 50% şi 12 luni = majorare tot 50%. Prin urmare, deşi ni se recunoaşte valoarea de a face parte din grupa cu cel mai mare risc profesional (fiecare am fost cel puţin o dată în situaţia de a ne pierde viaţa), la revizuirea pensiilor acest fapt are doar caracter teoretic şi simbolic, militarii “speciali” ai armatei fiind retrogradaţi la grupa imediat inferioară ca risc şi astfel, iar pierdem la cuantum. Aceasta este încă o consecinţă a abrogării Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat şi astfel reiese cum parte din majorările de pensii ale foştilor secretari PCR şi UTC, provin şi din banii reţinuţi celor din elita armatei.
Domnule Preşedinte, eu am încercat o abordare tehnică şi lipsită de patimă şi am încercat să punctez aspecte logice legate de siguranţa naţională, eficienţa armatei, de consecinţele schimbării legislaţiei pentru militari, dar şi de mecanismele de culise dinapoia acestui proces. În condiţiile în care această stare de lucruri continuă, întrucât eu sunt încă militar în componenta de rezervă a Armatei României şi am încă obligaţii militare, devine elementar să reacţionez şi eu în felul în care cred de cuviinţă. Dacă statul al cărui preşedinte sunteţi, tratează în mod aşa de superficial nu numai probleme legate de anularea unor drepturi pentru cetăţeni (în mod neprincipial, deci după îndeplinirea de către cetăţeni a obligaţiilor în slujba statului şi care au generat acele drepturi), ci şi conceptul de siguranţă naţională, sunt nevoit să îmi revizuiesc şi eu obligaţiile de loialitate faţă de un astfel de stat. Prin urmare, după primirea deciziei prin care voi fi înştiinţat că mi s-a anulat dreptul la pensie militară, mi s-a stabilit un cuantum diminuat şi sunt obligat să returnez şi bani statului ca şi cum aş fi fost infractor, nu îmi mai rămâne decât să înştiinţez şi eu în mod oficial statul că mă autodegrevez de obligaţiile jurământului militar în ceea ce priveşte orice loialitate faţă de stat şi structurile sale, ceea ce voi şi face. Vă asigur că pot face diferenţa între noţiunea de stat şi cea de popor şi ştiu că nu reprezintă acelaşi lucru. În mod normal, din punct de vedere al ideologilor care au permis ca aceste lucruri să se întâmple, gestul meu nu este nicio pierdere pentru rezerva operativă a armatei. Conform concepţiei acestor ideologi pentru care este evident că nu este nicio diferenţă între un ofiţer rezervist şi un pensionar de la fosturile C.A.P. şi cum nu mai există pensionari militari, sunt sigur că pot fi înlocuit oricând în caz de necesitate de vreo bunică din cele 5 milioane de pensionari unitari. În fond, eu nu am încălcat nicio regulă în relaţiile stabilite cândva între statul român şi mine, ci statul român le-a încălcat şi s-a dezis de mine, iar loialitatea este întotdeauna reciprocă.
Domnule Preşedinte, eu v-am furnizat suficiente date încât dvs. să aveţi suficiente motive să doriţi să reaşezaţi lucrurile în ordine şi v-am înaintat acest memoriu, având în mine convingerea că o veţi şi face.
Semnat:
(…………………………adresa completa)
P.(u) = pensionar unitar”
Cei care inteleg, sa faca precum am facut eu. Sa elimine ceea ce nu le convine, dar sa se rezume intotdeauna la adevar. Ideea este ca ne mintim cat putem, dar e o limita la care inrosim si nu ne simtim confortabil. Sa ne privim in oglinda si vom intelege mai bine!
Problema de fond este aceea că abrogarea legii pensiilor militare afectează în mod direct siguranţa naţională a României şi în mod implicit şi interesul naţional. Dacă tematica nu a fost importantă pentru decidenţii politici la momentul respectiv, fiind abordată strict doctrinar, consecinţele abrogării legii pensiilor militare asupra siguranţei naţionale nu pot fi negate, nu pot fi ignorate şi nu poate fi declinată nici responsabilitatea decidenţilor politici pentru superficialitatea lor.
Menţionez despre mine: fost ofiţer de comandă şi stat major pe tot parcursul carierei (vânători de munte, cercetare prin paraşutare şi poliţie militară), prin urmare nu am făcut niciodată parte din trupele auxiliare (finanţe, logistică, justiţie, resurse umane, informaţii), ci întotdeauna din trupele combatante şi care sunt cele mai afectate de desfiinţarea pensiilor militare, indiferent că sunt active sau în rezervă.
Este importantă referirea la trupele auxiliare, întrucât eu am impresia că dvs. aţi fost consiliat exact de reprezentanţi ai acestui spectru al trupelor auxiliare (din care a făcut parte şi actualul ministru al apărării Gabriel Oprea) care în fapt sunt simpli civili îmbrăcaţi în uniforme militare şi care din perspectiva dumnealor de pseudo-militari, nu au înţeles şi nu vor înţelege niciodată ce înseamnă trupe combatante şi eficienţa unei armate integrate în NATO.
În măsura în care este relevant pentru dvs.: am fost ofiţer în armata comunistă doar 15 luni – deci nu am cum să fiu influenţat de mentalităţile acelor vremuri, am fost instruit în afară de România, şi în Germania şi în Austria alături de trupe speciale ale acestor state, am participat la o misiune de luptă în Iraq în anul 2003, la o misiune de luptă în Afganistan în anul 2006, iar legat strict de problematica necesităţii existenţei în armatele moderne a pensiilor militare – am beneficiat şi de consiliere (curs management carieră) din parte trupelor americane, suficient cât să înţeleg de ce armatele statele NATO beneficiază de pensii militare. (În memoriu fac abstracţie de faptul că mi s-a desfiinţat dreptul la pensie militară, mi s-a stabilit şi un alt tip de pensie diminuat ca şi cuantum cu 41 % fiind obligat să plătesc şi restanţe statului în valoare de 14 680 lei ca şi cum aş fi săvârşit o infracţiune).
Domnule Preşedinte, din analiza mea, a altor militari în rezervă, dar şi activi (cu cei din ultima categorie am bunul obicei de întreţine relaţii de prietenie), reiese cu claritate o concluzie: impactul major cauzat de abrogarea legii pensiilor militare este acela că Armata României va avea militari cu vârste de 60 de ani în trupele combatante, inclusiv în teatrele de operaţii, deci structuri operaţionale ineficiente în caz de conflict armat, din cauza vârstei. Dacă un militar din trupele auxiliare (finanţe, logistică, justiţie, resurse umane, informaţii) poate fi eficient chiar şi la vârsta de 85 de ani, un militar din trupele operaţionale trebuie înlocuit obligatoriu după vârsta de 40-45-50 de ani (în funcţie de sarcinile efective), întrucât este de la sine înţeles că un conflict armat nu poate fi susţinut cu luptători în vârsta – situaţie în care acum se află Forţele Armate Române. Eu sunt sigur că nici dvs. nu puteţi acorda credibilitate unei armate cu militari combatanţi cu vârste de 60 de ani şi nici un stat NATO nu are o asemenea o asemenea configuratiei a armatei, cu excepţia României acum.
Domnule Preşedinte, dvs. sunteţi un om tehnic de aceea vă prezint câteva informaţii şi o argumentaţie în mod explicit şi succint pentru a înţelege exact ce s-a întâmplat.
Înainte de aderarea României la NATO, armata română a fost guvernată de ineficienţă cauzată de perpetuarea unor principii şi structuri ale vechii armate comuniste. Prin urmare, odată cu declanşarea procedurilor de aderare la NATO s-a trecut la reorganizarea, restructurarea, modernizarea şi eficientizarea armatei române – procese paralele, dar cu scopuri şi finalităţi diferite. Eu nu mă refer nici la reorganizare, nici la restructurare, ci doar la conceptul de modernizare şi eficientizare a armatei care ar trebui să guverneze Armata României şi astăzi. Legat de acest ultim concept, odată cu aderarea la NATO, au fost implementate 4 reguli noi legate strict de eficientizarea carierei militare şi implicit a performanţei în actul de comandă şi execuţie în desfăşurarea acţiunilor militare, menite să fie funcţionale inclusiv astăzi şi cât timp România va fi membră a NATO:
1) Piramidă ierhică a gradelor cu baza în jos, astfel încât mereu cei cu grade superioare să fie numeric mai puţini decât cei cu grade inferioare. Raportul stabilit a fost de circa 1/3 pentru ofiţeri şi 1/2 pentru subofiţeri (funcţional şi astăzi) şi a avut drept scop să elimine situaţia din armata comunistă în care (într-o exprimare oarecum exagerată menită să reliefeze un contrast) generalii erau mai mulţi decât caporalii sau coloneii decât locotenenţii. Cu alte cuvinte s-a ajuns la o situaţie de normalitate din punct de vedere al ierarhiei, situaţia de principiu (există fluctuaţii de raport numeric, dar principiul este corect) la ofiţeri fiind astfel: la 1 general – 3 colonei – 9 lt. colonei – 27 maiori – 81 căpitani – 243 de slt./lt. La subofiţeri s-a procedat în mod similar. De reţinut: cu cât gradul este mai mic, cu atât acel ofiţer/subofiţer are atribuţii mai apropiate de desfăşurarea efectivă a acţiunilor pe câmpul de luptă (teatrul de operaţii) în cadrul unor structuri combatante, fenomen normal şi logic.
2) Eliminarea „salturilor în carieră” specifice armatei comuniste, cu aspectele derivate ale acesteia – corupţia şi „nepotismul”. Militarii, în afară de grade deţin şi funcţii ierarhizate după acelaşi criteriu al gradelort. Odată cu aderarea la NATO au fost eradicate situaţiile prin care (de exemplu) un locotenent putea ocupa o funcţie de colonel sau general, fiind evident că nu avea nicio experienţă şi a fost introdus un principiu de normalitate: gradul să fie echivalent cu funcţia gradului.
3) Pentru a fi evitată situaţia în care ofiţerii şi subofiţerii din structurile combatante (majoritari în armată) să depăşească o vârstă de ineficienţă în unităţi de luptă, în L. nr. 80/1995 (Statutul Cadrelor Militare) s-au introdus 2 articole (92 şi 93) care limitau stagiul într-un grad, astfel încât cei cu grade inferioare direct implicaţi în acţiuni combatante să fie înlocuiţi permanent la atingerea vârstei de ineficienţă pentru a mai desfăşura direct acţiuni de luptă, la grade superioare care presupun neimplicare directă în acţiuni militare. Acest mecanism a fost realizat de Legea nr. 80/1995 (Statutul Cadrelor Militare) care a impus limitări de vârstă în grad până la care militarii de carieră puteau fi menţinuţi în activitate, astfel:
Pentru ofiţeri, art. 92:
a) pentru sublocotenent şi aspirant: 35 ani;
b) pentru locotenent: 38 ani;
c) pentru căpitan: 42 ani;
d) pentru maior şi locotenent-comandor: 47 ani;
e) pentru locotenent-colonel şi căpitan-comandor: 53 ani;
f) pentru colonel şi comandor: 55 ani;
g) pentru general de brigadă – cu o stea, general de flotilă aeriană – cu o stea şi contraamiral de flotilă – cu o stea: 56 ani;
h) pentru general maior – cu două stele, contraamiral – cu două stele: 57 ani;
i) pentru general locotenent – cu trei stele, viceamiral – cu trei stele: 58 ani;
j) pentru general – cu patru stele, amiral – cu patru stele: 59 ani;
Pentru subofiţeri/maiştri militari, art. 93:
a) pentru maistru militar clasa a V-a şi sergent: 37
b) pentru maistru militar clasa a IV-a şi sergent major: 38
c) pentru maistru militar clasa a III-a şi plutonier: 42
d) pentru maistru militar clasa a II-a şi plutonier-major: 47
e) pentru maistru militar clasa I şi plutonier adjutant: 53
f) pentru maistru militar principal şi plutonier adjutant principal: 55
Vă rog, să reţineţi: structura operaţională de bază a trupelor combatante este batalionul (similare) unde gradul maxim (şi în acelaşi timp – funcţia maximă) existent pentru un ofiţer este de locotenent-colonel şi este deţinut de comandantul de batalion, care devine astfel şi cel mai vârstnic ofiţer din structură. Este normală această limitare a vârstei într-un anume grad întrucât nu poate exista sublocotenent comandant de pluton infanterie sau căpitan comandant de companie vânători de munte sau lt.colonel comandant de batalion de paraşutisti cu vârste de 58-60 de ani, care să fie şi eficienţi în teatrele de operaţii, prin urmare aceşti oameni trebuie înlocuiţi permanent la atingerea vârstei de uzură în structuri combatante (standard NATO) de militari mereu (mai) tineri. Acest lucru se poate întâmplă doar prin transferul celor din prima categorie pe funcţii care nu mai presupun implicare directă în acţiuni militare. Problema în acest caz este însă condiţionată de piramida gradelor expusă la la pct. 1) şi de unde rezultă că din 81 de căpitani nu pot fi avansaţi decât 27 la gradul următor de maior, şi din 243 de slt./lt. nu pot fi avansaţi decât 81 la gradul de căpitan. În orice situaţie, din cei 243 de slt./lt. de la baza piramidei, doar 3 pot deveni colonei şi obţine astfel o vechime completă Apare astfel situaţia de blocaj: ce se întâmplă cu ceilalţi?
4) Pentru a pune în aplicare primele 2 puncte legate de eficientizare există doar 2 soluţii practice:
- la atingerea limitei de vârstă în grad, 2 din 3 militari să fie daţi efectiv afară fără nici un drept. Soluţia este neviabilă, întrucât nimeni nu s-ar angaja într-un sistem în care ştie că la 40-45-50 de ani rămâne fără loc de muncă şi fără nici un drept;
- soluţia NATO: acei oameni care indiferent ce ar face, nu au funcţii corespunzătoare pentru a fi avansaţi la noile grade, să aibă opţiunea de a se pensiona anticipat, cu drept de pensie militară în funcţie de gradul maxim la care a reuşit fiecare să ajungă, după 15, 20 sau 25 ani de serviciu militar, în funcţie de fiecare stat. Aplicarea principiului contribuţiei în astfel de cazuri are un carcater discriminatoriu întrucât acelor militari nu li s-a permis să ajungă la o vechime şi o contribuţie completă din cauza restricţiilor sistemului. Pe de altă parte, acei militari nu devin simpli pensionari, ci completează rezerva operativă a armatei, toate armatele având o componentă activă şi una de rezervă – prin urmare acei militari nu pot fi declaraţi pensionari unitari, întrucât au obligaţii militare în plus faţă de ceilalţi cetăţeni. De aceea statele NATO au legi ale pensiilor militare.
În acest context, a aplicării principiilor de eficienţă stipulate în art. 92 şi 93 din L. nr. 80/1995 (Statutul Cadrelor Militare) a apărut Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, lege concepută după legi similare funcţionale în celelalte state membre ale NATO, iar scopul principal al acestei legi nu a fost acela de oferi privilegii pentru personalul restructurat aşa cum aţi fost informat şi s-a acreditat ideea în mass media, ci a avut ca scop esenţial întinerirea permanentă a armatei, prin înlocuirea militarilor din trupele combatante la atingerea vârstei de uzură maximă în structurile operaţionale.
Domnule Preşedinte, eu vă informez că abrogarea legii pensiilor militare pentru Armata României s-a realizat prin încălcarea principiului de eficienţă al NATO menţionat de mine la pct. 2). Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat a fost abrogată, iar militarii au fost incluşi în lege unitară de pensionare, însă pentru a se putea realiza acest lucru, au fost abrogate şi art. 92 şi 93 din L. nr. 80/1995 (Statutul Cadrelor Militare), astfel încât toţi ofiţerii şi subofiţerii, combatanţi sau auxiliari, se vor pensiona la vârsta de 60 de ani. În acest moment, la fel ca în vechea armată comunistă, din nou nu mai există limite de vârstă în grad în L. nr. 80/1995 (Statutul Cadrelor Militare), prin urmare Armata României va avea subofiţeri şi ofiţeri combatanţi cu vârste de 59-60 de ani, ceea ce este absurd, aceasta nu mai este armată, ci un fel de azil de vârstnici îmbrăcaţi în uniforme militare. Piramida gradelor expusă la pct. nr.1) a rămas identică cu cea stabilită de NATO, dar pentru a se justifica strict doctrinar şi contabil abrogarea legii pensiilor militare, s-au eliminat şi limitele de vârstă în grad prevăzute la art. 92 şi 93 din L. nr. 80/1995 (Statutul Cadrelor Militare), astfel încât ca şi în vechea armata comunistă, orice ofiţer şi subofiţer poate atinge vârsta completă de pensionare (după noua legislaţie/L. nr. 263 din 2010, aceasta este de 60 de ani, atinsă în mod gradual). Însă, cum piramida gradelor expusa la pct. 1) este strictă, neexistând posibilităţi de avansare pe o funcţie mai depărtată de cerinţele dure ale câmpului de luptă, iar NATO nu permite revenirea la starea de fapt a ierarhiei ineficiente de dinainte de aderare, acest fapt înseamnă că ofiţerii şi subofiţerii din structurile de luptă “îngheaţă” pe funcţiile pe care sunt acum, fenomen care conduce la “îmbătrânirea” zi de zi a armatei române combatante şi prin urmare aducerea acesteia din nou în stare de ineficienţă. Am afirmat că prin abrogarea legislaţiei de pensionare pentru militari, dvs. aţi fost consiliat probabil de persoane care nu cunosc cariera militară şi nici principiile de eficienţă ale NATO sau de către personal auxiliar (necombatant) din structurile active ale armatei. Într-adevăr, din perspectiva unei consilieri ignorante şi superficiale, nu pot exista diferenţe de uzură între a fi ofiţer auxiliar (finanţe, jurist, logistică, resurse umane, informaţii) la vârsta de 60 de ani sau ofiţer combatant având aceeaşi vârstă de 60 de ani, însă această abordare nu poate avea o altă finalitate decât existenţa unei armate aduse în stadiul de ineficienţă operaţională.
Domnule Preşedinte, considerentul meu este că dvs. aţi fost indus în eroare când aţi făcut referire la faptul că restructurarea armatei ar fi fost cauza pensionărilor anticipate, este complet neadevărat, restructurarea armatei cu disponibilizările aferente este una şi are legătură doar cu reorganizarea armatei pentru aderarea la NATO, iar pensionarea anticipată pusă în aplicare de Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat a avut ca scop doar eficientizarea armatei prin întinerirea permanentă a structurilor sale cât timp aceasta armata va fi în NATO, principiu care ar trebui să funcţioneze şi astăzi şi peste 50 de ani. Restructurarea armatei nu are nicio legătură cu Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, restructurarea a fost reglementată în realitate, de O.G. nr. 7/1998 (aprobată prin L. nr. 37/2001) şi în baza căreia au fost disponibilizaţi militari, iar aici au apărut 2 situaţii distincte: şi cu drept la pensie militară dacă oamenii respectivi îndeplineau şi această condiţie, dar au fost disponibilizaţi şi oameni fără drept de pensie. Prin urmare, dreptul la pensie militară nu are nicio legătură cu restructurările, ci doar cu eficientizarea armatei prin întinerirea permanentă a structurilor combatante.
Domnule Preşedinte, eu vă mai informez şi despre alte consecinţe ale abrogării legii pensiilor militare. Armata României, ca orice altă armată, are 2 componente: una activă cu 75 000 de militari, dar şi una de rezervă cu 45 000 de militari – din care cca. 20 000 de ofiţeri şi subofiţeri (estimare proprie), ultima componentă putând fi mobilizată oricând în situaţii de necesitate, prin urmare Armata României este un întreg, rezerviştii ei nu sunt simpli pensionari unitari, ci au obligaţii militare. De asemenea, v-aş ruga să reţineţi că nu oricine este pensionar militar face parte din rezerva operativă a armatei, întrucât în baza L. nr. 53/2011 „Limitele de varsta in grad pana la care cadrele militare in rezerva pot fi mentinute in evidenta sunt de 55 de ani pentru clasa I, 60 de ani pentru clasa a II-a si 63 de ani pentru clasa a III-a.” Prin urmare, în rezerva operativă a Armatei României nu sunt decât ofiţeri şi subofiţeri rezervişti cu vârsta sub 63 de ani, iar în urma departăjării pe clase de vârstă este evident că în practică, primii şi de regulă şi exclusiv mobilizaţi, sunt doar cei din clasa I, deci sub 55 de ani, care sunt exact pensionaţii anticipat în baza Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat. Nu în ultimă instanţă, sunt sigur că aţi observat că întrucât după noua legislaţie (L. nr. 263/2010), militarii se vor pensiona la vârsta de 60 de ani, în viitor dispar practic clasele I şi II de rezervă (cele formate din rezervişti cu vârste sub 60 de ani), la completare nemaiexistând decât rezervişti clasa a III-a cu vârste între 60 şi 63 de ani, ceea ce este nu numai lipsă de realism, dar nu poate fi asigurat nici necesarul numeric de completare a trupelor din rezerva operativă. V-aş ruga să mai reţineţi: în urma revizuirii, aproape tuturor ofiţerilor din rezerva de mobilizare ni s-a diminuat cuantumul pensiilor militare şi avem de plătit statului şi sume cuprinse între 5000 – 20 000 lei, noi suntem cei 10% cu cuantum scazut, dar tot noi suntem şi ofiţerii de comandă şi de stat major din rezerva operativă a armatei. Este evident că niciodată o componentă de rezervă a unei armate nu poate funcţiona cu ofiţeri rezervişti demoralizaţi, prin urmare se poate trage concluzia că în acest moment, structurile de rezervă au o comandă nefuncţională, ceea ce înseamnă o afectare a siguranţei naţionale a României.
În data de 23 ianuarie 2011, dvs. aţi declarat că “militarii de carieră vor avea creştere de pensie iar cei care au plecat mai devreme au avut şi multe alte posibilităţi în viaţă, inclusiv să meargă la televizor. Şi dacă vor avea câte o uşoară scădere de pensie, asta-i viaţa! În democraţie, cel mai important este să iei o măsură în avantajul majorităţii. Iar în momentul de faţă, prin recalcularea pensiilor, majoritatea militarilor trecuţi în rezervă câştigă la pensie”. De fapt, dvs. aţi trecut cu uşurinţă peste un amănunt: nu toţi pensionarii militari sunt şi militari în rezervă (militari în rezervă fiind de fapt doar cei cu atribuţii la mobilizare, ceilalţi au titulatura “în retragere”), cei din rezerva operativă fiind exact cei pe care îi “blamaţi” dvs., respectiv, militarii pensionaţi anticipat şi cărora le-au fost diminuate şi pensiile la revizuire. În urma revizuirii pensiilor militare şi a schimbării legislaţiei de pensionare, a câştigat într-adevăr, o mare majoritate de pensionari militari ai generaţiilor comuniste (inclusiv toţi secretarii P.C.R. ai celor 5 unităţi în care am lucrat), pensionari neafectaţi de noua carieră, şi ceea ce este mai important – acei foşti militari nici măcar nu mai fac parte, datorită vârstei, din rezerva operativă şi nu mai sunt incluşi astfel, în sistemul de siguranţă naţională. Nu contează amănuntele, este foarte bine că au câştigat, însă reversul medaliei este acela că au pierdut un drept exact militarii în activitate şi militarii din rezerva operativă, aceste 2 categorii fiind elemente ale sistemului de siguranţă naţională. Domnule Preşedinte, eu vă readuc aminte că în situaţii de conflict armat nu mai funcţionează principiul democraţiei, în sensul că un conflict se desfăşoară cu mobilizarea minorităţii rezerviştilor şi care am pierdut şi la cuantumul pensiei, nu cu mobilizarea majorităţii care, în fapt, nu mai are nici un tip de obligaţie militară. Aţi afirmat la un moment dat că dacă o anumită perioadă a istoriei s-ar repeta, aţi trece Prutul şi dvs. precum mareşalul Antonescu. Cu cine domnule Preşedinte, cu o armată activă operaţională adusă la vârsta de ineficienţă şi cu o rezervă operativă cu pensiile tăiate, chiar credeţi că funcţionează?
Domnule Preşedinte, în urma celor relatate de mine, eu sunt convins că aveţi suficient fler cât să realizaţi că înapoia unei astfel de situaţii care a determinat desfiinţarea pensiilor militare, au existat cu totul alte motive decât cele expuse în acel lobby intens pentru principiul contributivităţii. Vă explic ce s-a întâmplat: nu este vorba de niciun principiu al contributivităţii ca argument pentru desfiinţarea pensiilor militare, în realitate, oameni de culise ai fostului regim comunist (tot din trupele auxiliare cărora li s-au alăturat şi foştii secretari PCR şi UTC), au premeditat cum pot să îşi mărească propriile pensii şi atât. Cu un lobby intens centrat în mod fals pe principiul contribuţiei şi cu un sprijin politic adecvat, acei oameni menţionaţi de mine şi-au atins propriul interes meschin de ordin financiar, cu preţul desfiinţării Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat şi a consecinţelor menţionate de mine asupra eficienţei armatei. Bineînţeles că acei indivizi nu ar fi reuşit niciodată această manevră de culise fără a se ascunde în marea masă a pensionarilor militari, de aceea a fost necesară emiterea unei noi legislaţii care să se aplice în mod unitar la toţi. Astfel, în urma abrogării Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat şi după procesul de revizuire, a crescut cuantumul pensiilor pentru 90% dintre pensionarii militari, însă scopul real a fost acela de a-şi mări pensiile doar cei din categoriile menţionate care au iniţiat tot acest proces. Analiza legislaţiei de revizuire (O.U.G. nr. 1/2011) scoate la iveală cu uşurinţă faptul că invocatul principiu al contributivităţii a fost un argument fals pentru schimbarea legislaţiei, întrucât acesta nu se mai regăseşte în procesul de revizuire. Astfel, la stabilirea noului cuantum este aplicat un algoritm pentru absolut toţi pensionarii militari ca şi cum toţi ar fi fost pensionaţi anticipat, inclusiv pentru cei din armata comunistă, baza de calcul pentru o vechime completă fiind de numai 20 de ani, vechimea completă reală adusă iniţial în argumentaţie fiind însă de 30 de ani – practic nu există niciun principiu al contributivităţii la revizuire. În acest mod, cei cu vechime completă şi-au însuşit criteriile de pensionare ale celor mult “blamaţi” ca având vechime incompletă şi astfel au crescut pensiile a 90% dintre foştii militari (ceea ce a determinat mărirea efortului bugetar cu 30% pentru fondul alocat pensiilor militarilor, deşi iniţial s-a acreditat ideea că ar fi o reducere), iar în urma diverselor combinaţii contabile au pierdut la cuantum 10% dintre pensionarii militari, adică exact cei din armata modernă a României pensionaţi în baza unei legi standard NATO – Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat şi care mai fac parte şi din rezerva operativă a armatei.
Domnule Preşedinte, în baza OUG nr. 1/2011 – în aceste zile eu şi toţi ofiţerii din rezerva operativă a României urmează să primim noi decizii de pensii astfel încât de la 1 ianuarie 2012 vom avea un cuantum diminuat din cauza faptului că nu am făcut parte integral din armata comunistă pentru a avea o vechime completă şi mai avem şi de returnat statului diverse sume de bani din ceea ce este deja diminuat (nu am primit decizii, dar cunoaştem datele – sunt afişate public pe site-ul M.Ap.N.). Eu aş dori să vă mai informez ceva: dintre toţi ofiţerii rezervei operative, la revizuire, cele mai abrupte pierderi le suportăm exact cei din elita Armatei României şi a oricărei armate. Nu doresc să epatez, însă această elită este definită strict prin încadrarea militarilor în cauză în grupa de muncă cu cel mai mare risc profesional denumită ALTE CONDIŢII: piloţi, cercetaşi prin paraşutare (eu sunt în această situaţie), alpinişti militari (eu sunt şi în această situaţie), paraşutişti, marina de luptă, scafandreria de luptă, pirotehnişti, luptători în teatrele de operaţii (eu sunt şi în această situaţie). Nu doresc nici să vă plictisesc cu amănunte, ci doar să vă semnalez cu câtă uşurinţă este batjocorită elita armatei de către trupele auxiliare, cu sprijinul politicienilor. Sunt 3 grupe de muncă pentru militari şi care presupun adăugarea la vechimea efectivă a 3 luni vechime suplimentară (grupa denumită CONDIŢII DEOSEBITE), 6 luni vechime suplimentară (grupa denumită CONDIŢII SPECIALE) sau 12 luni vechime suplimentară (grupa denumită ALTE CONDIŢII – din această grupă fac parte eu şi cei menţionaţi de mine) la fiecare an lucrat, în funcţiile de condiţiile de muncă ale fiecăruia. În mod evident că matematic acest lucru înseamnă o majorare de pensie cu 25%, 50% şi 100% în funcţiile de grupa de muncă a fiecăruia. Domnule Preşedinte, matematica funcţionează mai puţin la noi, cei din grupa cu cel mai mare risc denumită ALTE CONDIŢII, în sensul că la revizuire, printr-un artificiu simplu [în OUG nr. 1/2011, în anexa 3, art. 3.3.(c) este anulat de art. 14 (c)], legiuitorii au stabilit: 3 luni = majorare 25%, 6 luni = majorare 50% şi 12 luni = majorare tot 50%. Prin urmare, deşi ni se recunoaşte valoarea de a face parte din grupa cu cel mai mare risc profesional (fiecare am fost cel puţin o dată în situaţia de a ne pierde viaţa), la revizuirea pensiilor acest fapt are doar caracter teoretic şi simbolic, militarii “speciali” ai armatei fiind retrogradaţi la grupa imediat inferioară ca risc şi astfel, iar pierdem la cuantum. Aceasta este încă o consecinţă a abrogării Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat şi astfel reiese cum parte din majorările de pensii ale foştilor secretari PCR şi UTC, provin şi din banii reţinuţi celor din elita armatei.
Domnule Preşedinte, eu am încercat o abordare tehnică şi lipsită de patimă şi am încercat să punctez aspecte logice legate de siguranţa naţională, eficienţa armatei, de consecinţele schimbării legislaţiei pentru militari, dar şi de mecanismele de culise dinapoia acestui proces. În condiţiile în care această stare de lucruri continuă, întrucât eu sunt încă militar în componenta de rezervă a Armatei României şi am încă obligaţii militare, devine elementar să reacţionez şi eu în felul în care cred de cuviinţă. Dacă statul al cărui preşedinte sunteţi, tratează în mod aşa de superficial nu numai probleme legate de anularea unor drepturi pentru cetăţeni (în mod neprincipial, deci după îndeplinirea de către cetăţeni a obligaţiilor în slujba statului şi care au generat acele drepturi), ci şi conceptul de siguranţă naţională, sunt nevoit să îmi revizuiesc şi eu obligaţiile de loialitate faţă de un astfel de stat. Prin urmare, după primirea deciziei prin care voi fi înştiinţat că mi s-a anulat dreptul la pensie militară, mi s-a stabilit un cuantum diminuat şi sunt obligat să returnez şi bani statului ca şi cum aş fi fost infractor, nu îmi mai rămâne decât să înştiinţez şi eu în mod oficial statul că mă autodegrevez de obligaţiile jurământului militar în ceea ce priveşte orice loialitate faţă de stat şi structurile sale, ceea ce voi şi face. Vă asigur că pot face diferenţa între noţiunea de stat şi cea de popor şi ştiu că nu reprezintă acelaşi lucru. În mod normal, din punct de vedere al ideologilor care au permis ca aceste lucruri să se întâmple, gestul meu nu este nicio pierdere pentru rezerva operativă a armatei. Conform concepţiei acestor ideologi pentru care este evident că nu este nicio diferenţă între un ofiţer rezervist şi un pensionar de la fosturile C.A.P. şi cum nu mai există pensionari militari, sunt sigur că pot fi înlocuit oricând în caz de necesitate de vreo bunică din cele 5 milioane de pensionari unitari. În fond, eu nu am încălcat nicio regulă în relaţiile stabilite cândva între statul român şi mine, ci statul român le-a încălcat şi s-a dezis de mine, iar loialitatea este întotdeauna reciprocă.
Domnule Preşedinte, eu v-am furnizat suficiente date încât dvs. să aveţi suficiente motive să doriţi să reaşezaţi lucrurile în ordine şi v-am înaintat acest memoriu, având în mine convingerea că o veţi şi face.
Semnat:
(…………………………adresa completa)
P.(u) = pensionar unitar”
Cei care inteleg, sa faca precum am facut eu. Sa elimine ceea ce nu le convine, dar sa se rezume intotdeauna la adevar. Ideea este ca ne mintim cat putem, dar e o limita la care inrosim si nu ne simtim confortabil. Sa ne privim in oglinda si vom intelege mai bine!
